
Cicero Coimbra MD, PhD este neurolog și profesor la Universitatea Federală din São Paulo, Brazilia. În ultimele două decenii, el a creat un protocol clinic adresat bolilor autoimune cu restabilirea unor niveluri sistemice adecvate de vitamina D.
Această abordare terapeutică se bazează pe doze de vitamina D care variază de la 30.000 UI la 300.000 UI pe zi. Prin urmare, aceasta este o terapie care trebuie efectuată întotdeauna sub supravegherea unui medic calificat.
În 1991, dr. Coimbra și-a început programul de post-doctorat la Universitatea din Lund, Suedia, testând posibile tratamente pentru afecţiuni ischemice ale creierului la șobolani.
Ca regulă generală în activitatea de cercetare, el trebuia să fie la curent cu cele mai recente descoperiri din domeniul său de interes, care era neuroștiința clinică. Atunci și-a dat seama că multe dintre progresele terapeutice realizate în cercetarea clinică și experimentală nu au fost niciodată aplicate practicii clinice. În ciuda aplicabilității lor imediate, aceste practici nu erau predate în școlile de medicină si nici aplicate in practica medicală pacienţilor.
Prin cercetările sale, bazate pe literatura medicală actuală, dr. Coimbra a ajuns să creadă că vitamina D3 ar putea fi o resursă terapeutică fundamentală, deoarece stimulează producția de substanțe regenerative în creier.
Efectele uimitoare ale vitaminei D în tratarea bolilor autoimune

Așadar, în 2001 a început să administreze vitamina D în doze fiziologice – 10.000 UI/zi – pacienților cu boala Parkinson. O astfel de doză este cantitatea pe care propriul nostru organism o produce atunci când este expus câteva minute la soare.
Într-o zi, un pacient a revenit la o programare după 3 luni de administrare a 10.000 UI/zi. Acest pacient suferea și de vitiligo, o boală autoimună, iar dr. Coimbra a observat că o leziune mare pe care bărbatul o avusese pe față la vizita anterioară abia se mai vedea. Leziunea aproape dispăruse în doar câteva luni de la administrarea a 10.000 UI pe zi.
Dr. Coimbra a decis să caute în literatura medicală efectele vitaminei D asupra sistemului imunitar și a găsit un număr semnificativ de lucrări publicate care susțin un important rol imunomodulator al acesteia.
Deoarece scleroza multiplă este cea mai frecventă boală neurologică autoimună, el a început să prescrie vitamina D pacienților cu SM. Acesta a fost începutul a ceea ce este cunoscut în prezent sub numele de ”Protocolul Coimbra”.
Cu astfel de doze, în jur de 10.000 UI/zi, dr. Coimbra a văzut o îmbunătățire clinică remarcabilă la majoritatea pacienților săi. Din acel moment, dozele au fost crescute și mai mult, întotdeauna susținute de teste de laborator pentru a se asigura că pacienții nu vor prezenta efecte secundare.
Rezultatele au fost că mulți dintre acești pacienți s-au trezit complet eliberați de simptomele și manifestările bolii. În următorii zece ani, dr. Coimbra și personalul său au modificat și perfecționat treptat tratamentul, mai ales în ceea ce privește dozele zilnice prescrise, care au crescut constant. Din 2012, a fost atins nivelul dorit de eficacitate, iar ”Protocolul Coimbra” a devenit foarte asemănător cu ceea ce este astăzi.
„Văzând pacienții cu SM revenind la o viață normală şi că tinerii nu mai sunt expuși riscului de orbire sau de paralizie – o astfel de experiență dă o mare satisfacție medicului care îi are în grija sa. E un motiv de bucurie mare.”
Care este doza ideală de vitamina D în cadrul ”Protocolului Coimbra”
Nivelurile adecvate de vitamina D sunt individuale. Testul care măsoară nivelul seric de vitamina D se numește 25(OH)D3.
Însă, nivelurile de vitamina D nu sunt utilizate pentru ajustarea dozei în ”Protocolul Coimbra”. Testul care poate evalua amploarea rezistenței fiecărui pacient la vitamina D este PTH – hormonul paratiroidian.
Hormonul paratiroidian sau parathormonul este un hormon eliberat de glandele paratiroide. Vitamina D suprimă PTH, în consecință, pe măsură ce nivelul vitaminei D crește, nivelul PTH scade. Dacă PTH ar fi complet suprimat, acest lucru ar însemna că vitamina D ar funcționa la potențialul biologic maxim.
Cum PTH nu poate fi suprimat complet, pentru că are rolurile sale în organism, nivelurile de PTH sunt menținute la cea mai inferioară limită normală. Când nivelurile de PTH sunt la minimum, cel mai bun efect biologic al vitaminei D este atins pentru acel individ, indiferent de motivul pentru care are o rezistență.

Cum se aplică Protocolul Coimbra?
Deși, protocolul include și alte suplimente în afară de vitamina D, atingerea nivelului corect de vitamina D pentru fiecare pacient reprezintă 95% din succesul tratamentului.
Prin urmare, la începutul protocolului nivelurile de PTH sunt măsurate și apoi remăsurate, în mod regulat, pe durata acestuia. Dacă PTH nu este la limita minimă normală, dozele zilnice de vitamina D sunt ajustate până la atingerea nivelului dorit de PTH.
În timpul protocolului, se așteaptă ca nivelurile de PTH să scadă la cea mai mică limită normală și să rămână acolo. Când se întâmplă acest lucru, rezistența la vitamina D este depășită și pacientul începe să beneficieze de puternicele sale efecte imunodulatoare. De obicei, durează doi ani pentru a ajusta dozele de vitamina D. După această perioadă, tratamentul constă în menținerea nivelurilor adecvate ale PTH și calciu.
Care sunt testele de laborator necesare?
Unele dintre testele cerute de medicii care prescriu protocolul includ, dar nu se limitează la:
25(OH) D3,
Parathormon (PTH) – centrifugare și răcire,
Creatinina,
Rata de filtrare glomerulara (GFR),
Uree,
Calciu total,
Calciu ionizat,
Calciu total în urină (24 h) – de menționat volumul total de urină colectat în 24h,
TSH,
Densitometrie osoasă (DEXA).
Există efecte secundare ale ”Protocolului Coimbra”?
Posibilele efecte secundare ale administrării unor doze mari de vitamina D, pentru perioade lungi de timp, sunt excesul de calciu în sange (hipercalcemie) sau în urină (hipercalciurie) și pierderea masei osoase. Excesul de calciu poate fi însă evitat cu ușurință printr-o dietă redusă în lactate și alimente îmbogățite cu calciu și prin intermediul testelor regulate de laborator pentru a se asigura că nivelul de calciu este ținut sub control. În literatura de specialitate şi/sau în practică nu există alte posibile efecte secundare.
Pentru a evita pierderea masei osoase, pacienții din protocol sunt indemnaţi să practice o rutină zilnică de exerciții aerobice, cum ar fi o plimbare rapidă de 30 de minute, de exemplu. Cei care nu pot practica exerciții aerobice ar putea avea nevoie de medicamente în timp, cum ar fi bifosfonați, pentru a preveni osteoporoza.
Ce dietă este recomandată în timpul ”Protocolului Coimbra”?

Restricțiile alimentare sunt legate exclusiv de cantitatea de calciu din alimente. Trebuie evítate, pe cât posibil, lactatele și alimentele îmbogățite cu calciu, iar nucile şi seminţele trebuie consumate cu moderație. Renuntarea la lactate nu ar trebui privită ca fiind un sacrificiu. Se cunoaşte faptul că lactatele sunt inflamatorii şi că suntem singurele mamifere care mai consumăm lactate după copilărie.
Fiecare pacient este diferit, astfel încât rezultatele testelor vor determina, în cele din urmă, dacă dieta este urmată corect sau dacă sunt necesare mai multe restricții.
De asemenea, pacienții trebuie să consume cel puţin 2,5 L de lichide pe zi, pentru a se asigura că rinichii vor putea elimina excesul de calciu fără dificultate.
Ce alte suplimente fac parte din Protocolul Coimbra?
Suplimentele recomandate pot varia în funcţie de aprecierile medicului. Unele dintre suplimentele prescrise includ, dar nu se limitează la:
Magneziu (preferabil glicinat)
Rolul magneziului în organism este acela de a menţine sănătatea muşchilor, a oaselor şi a sistemului nervos, dar şi de a întări sistemul imunitar.
În corpul nostru se găsesc aproximativ 25 de grame de magneziu, între 50 şi 60% din această cantitate se află în oase, ăn timp ce restul se află la nivelul muşchilor, al ţesuturilor moi şi în sânge. Fiecare celulă din corp conţine magneziu şi are nevoie de el pentru a funcţiona.
Printre procesele în care este implicat magneziul se numără sinteza proteinelor, controlul glicemiei şi prevenirea aritmiilor cardiace, astefel magneziu influenţează metabolizarea glucozei şi a carbohidraţilor, îmbunătăţeşte digestia, ajută la creşterea densităţii minerale osoase, îmbunatăţeşte funcţia respiratorie, participă la transportul activ al ionilor de calciu, sodiu şi potasiu în membranele celulare şi ajută la contracararea oboselii şi a stării de extenuare.
Pe piaţă există două forme de magneziu biodisponibile, glicinat şi citrat, diferenţa majoră dintre ele este dată de faptul că forma citrată are un grad mai mare de probabilitate de a produce un sindrom diareic, deci este mai útil în situaţii de constipaţie. În cazul în care nu sunt probeme cu constipaţia, este de preferat forma glicinată.

Omega 3 (DHA500)
Corpul nostru are 2 tipuri de grăsimi — sănătoase și nesănătoase.
Acizii Grași Omega 3 fac parte din categoria grăsimilor sănătoase, care sunt esențiale pentru buna funcționare a organismului. Aceste grăsimi îl ajută să funcționeze în mod corect, având grijă de inimă, creier, ochi, oase și imunitate. Din păcate, corpul nostru nu poate produce singur acizii grași Omega 3, fapt pentru care trebuie luați fie din alimente, fie din suplimente alimentare, iar dacă nu mâncăm pește gras, de apă rece — precum hering, somon, macrou, sardine, păstrăv de lac și ton — de cel puțin 2 ori pe săptămână, șansele să ne asigurăm doza zilnică recomandată de Omega 3 sunt foarte mici.
Printre principalele acţiuni ale sale în organism se numără: protejează inima și întregul sistem cardiovascular, îmbunătățește funcțiile creierului, ameliorează stresul, anxietatea și depresia, protejează oasele și articulațiile, reduce grăsimea și inflamația hepatică, întăreşte şi protejează sistemul imunitar, crește durata și calitatea somnului.
Vitamina B2 – Riboflavină
Riboflavina este o vitamină hidrosolubilă care a fost descoperită în anul 1879, când a fost descrisă ca un pigment de culoare galbenă, prezent în lapte. Riboflavina se regăseşte în mod natural în produsele de origine animală şi vegetală şi este disponibilă şi sub forma suplimentelor alimentare.
Riboflavina este precursorul enzimelor mononucleotid-flavinica (FAD) şi dinucleotid-flavinica (FMN), care sunt implicate în reacţii de oxidare vitale pentru celulele mamiferelor.
Organismul foloseşte riboflavina pentru a metaboliza alimentele, cu scopul de a produce energie şi de a menţine funcţionarea adecvată a creierului, a nervilor, a sistemului digestiv şi a hormonilor.
Riboflavina este implicată într-un număr important de procese metabolice în organismul uman:
- Contribuie la descompunerea şi metabolizarea proteinelor, grăsimilor şi carbohidraţilor, având un rol esenţial în producerea energiei;
- Ajută la metabolizarea carbohidraţilor în adenozin trifosfat (ATP), vital pentru stocarea energiei în interiorul fibrei musculare;
- Menţine sănătatea mucoaselor digestive;
- E implicată în transformarea triptofanului în niacină, un aminoacid esential;
- Contribuie la menţinerea sănătăţii ochilor, muşchilor, pielii şi a sistemului nervos;
- Contribuie la absorbţia şi utilizarea altor vitamine şi minerale: fier, acid folic, vitaminele B1, B3 şi B6;
- Participa la sintezele hormonale iniţiate de glandele suprarenale;
- Ar putea fi implicată în prevenirea cataractei şi a migrenelor.
Vitamina B12 - Cobalamina
Vitamina B12 este un membru crucial din complexul de vitamine B, fiind necesară pentru sănătatea țesutului nervos, pentru funcționarea creierului și pentru producția globulelor roșii sangvine (numite și eritrocite). Un alt nume folosit pentru vitamina B12 este cobalamina.
Vitamina B12 este crucială pentru funcționarea normală a creierului și a sistemului nervos. De asemenea, este implicată în formarea globulelor roșii din sânge și ajută în crearea și reglarea ADN-ului.
Metabolismul fiecărei celule din corpul uman depinde de aportul de vitamina B12, deoarece aceasta deține un rol important în sinteza acizilor grași și în producția de energie. Are, astfel, un rol activ în funcționarea celulelor și în reînnoirea lor. În plus, vitamina B12 permite eliberarea de energie, prin faptul că ajută corpul uman să absoarbă acidul folic.
Vitamina B12 este necesară pentru formarea corespunzătoare a globulelor roșii (. Corpul uman produce milioane de globule roșii în fiecare minut, care nu se pot multiplica în mod corespunzător fără vitamina B12. Producția de globule roșii se reduce dacă nivelurile de vitamina B12 sunt prea scăzute, iar anemia poate să apară dacă numărul de eritrocite din sânge scade vertiginos.
Vitamina B12 este un element important în stimularea activității tractului intestinal. Există situații în care unele boli, care afectează funcționarea intestinelor, pot împiedica organismul să absoarbă cantitatea necesară de vitamina B12. De exemplu, boala Crohn (o afecțiune cronică) poate, uneori, să însemne că organismul nu obține o cantitate suficientă de vitamina B12.
De asemenea, vitamina B12 (și toate vitaminele din complexul B) joacă un rol important în digestie. Ajutând la transformarea carbohidraților în glucoză, astfel încât corpul să ii poată folosi pe post de energie și tot aceste vitamine te ajută să metabolizezi proteinele și grăsimile (lipidele).
Studiile ştiinţifice au arătat că o cantitate corespunzătoare de vitamina B12 în organism are următoarele proprietăţi:
- Vitamina B12 este esenţială pentru producerea celulelor albe şi roşii din sânge;
- Este implicată în producţia ADN-ului şi a materialului genetic - ARN;
- Îmbunătăţeţte fertilitatea;
- Ajută la buna funcţionare a sistemului nervos, iar pe termen lung - ajută la prevenirea bolii Alzheimer;
- Este implicată în sinteza proteinelor, metabolismul grăsimilor şi carbohidraţilor, promovând o mai bună digestie a alimentelor;
- Ajută la menţinerea sănătăţii pielii şi părului;
- Ameliorează simptomele episoadelor depresive şi de anxietate;
- Reduce riscul afecţiunilor cardiovasculare şi încetineşte progresia SIDA;
- Are rol catalitic în crearea de neurotransmiţători în toate etapele din viaţă, de la sugari la batrâneţe;
- Are un rol activ în crearea hemoglobinei;
- Previne anemia;
- Îmbunătăţeste acţiunea acidului folic în organism;
- Acţionează ca un scut protector împotriva deteriorării sistemului cardiovascular;
- Contribuie la producerea de energie din alimentele consumate cu un conţinut bogat de Vitamina B12;
- Contribuie la absorbţia zaharurilor din alimente.
Crom picolinat
Cromul este un oligomineral ce se găseşte atât în mediu, cât şi în alimente. Se întâlneşte sub două forme: trivalent şi hexavalent. Forma trivalentă, se va regasi în alimente şi suplimente. Forma hexavalentă este toxică şi o găsim în poluarea industrială.
Rolul cromului în organism este important acesta fiind implicat în:
- îmbunătățirea nivelul zahărului din sânge
- reducerea apetitului alimentar
- reducerea simptomelor aterosclerozei
- prevenirea și combaterea declinul mental asociat înaintării în vârstă;
- reglarea nivelului de zahăr din sânge în cazul pacienților cu HIV sau a celor care folosesc steroizi;
- reglarea nivelului de colesterol din sânge, în cazul colesterolului crescut din cauza tratamentelor medicamentoase;
- prevenirea atacurilor de cord;
- reducerea simptomele ovarelor polichistice;
- poate fi folosit ca terapie alternativă în cazul sindromului metabolic;
- poate fi folosit ca terapie alternativă în cazul tulburării bipolare sau a sindromului Turner.
Seleniu
Seleniul este un mineral esențial. Cu alte cuvinte, corpul nu îl poate produce de unul singur, iar asta înseamnă că trebuie să ne bazăm pe dieta și în special pe suplimente cu seleniu, sau o combinație a celor două, pentru a obține suficient în organism.
Acest antioxidant puternic ajută la reducerea stresului oxidativ din organism, lucru care reduce inflamaţia şi îmbunătăţeşte imunitatea. Potrivit studiilor, persoanele care au un nivel mare de seleniu în sânge au un raspuns imun îmbunătăţit.
Printre efectele principale se numără:
- Poate proteja împotriva bolilor de inimă
- Întărește sistemul imunitar
- Combate daunele provocate de radicalii liberi
- Poate susține funcția cognitivă
- Important pentru sănătatea tiroidei
- Poate combate simptomele astmului
Colina
Colina este un nutrient solubil în apă, care are legătură cu alte vitamine, cum ar fi folatul (vitamina B9) şi celelalte vitamine din complexul de vitamine B. La fel ca vitaminele din complexul B, colina susţine energia şi funcţia creierului la un nivel optim şi, în plus, menţine metabolismul cât mai activ.
Colina este necesară pentru a menţine funcţionarea normală a vezicii biliare, reducând formarea calculilor biliari, a ficatului şi funcţia de formare a lecitinei. Ca şi inozitolul, contribuie la reducerea acumulării în exces a grăsimilor la nivel hepatic. Este vitală pentru digestia corespunzatoare a alimentelor grase şi este utilă organismului pentru stocarea mineralelor şi vitaminelor, în special pentru calciu şi vitamina A.
Astfel colina:
- susţine sănătatea nervilor ţi, în special, a celor implicaţi în transmisia neuronală ce afectează memoria, sănătatea ficatului şi a rinichilor.
- contribuie la reducerea incidenţei bolii Alzheimer şi Parkinson.
- previne ateroscleroza şi alte afecţiuni cardiace.
- contribuie la reglarea tensiunii arteriale.
- Contribuie la menţinerea nivelurilor optime de colesterol
- Este implicată în ameliorarea simptmatoligie hepatitelor
- ajută ficatul să elimine substanţele toxice din sânge.
Metilfolat
Folatul, un membru al familiei complexului de vitamine B, este implicat în sinteza neurotransmiţătorilor şi în multe alte reacţii enzimatice importante în tot corpul. Nivelurile optime ale acestei vitamine esenţiale sunt necesare pentru diviziunea celulelor sănătoase şi sinteza proteinelor. În plus, folatul ajută la menţinerea nivelului de homocisteină în intervalul normal, promovând astfel sănătatea cardiovasculară şi funcţia sistemului nervos.
Cu toate acestea, persoanele care iau suplimente de folat, s-ar putea sa nu obţină o gama completă de beneficii, deoarece nu toată lumea este în măsură să transforme folatul în forma sa activă biologic, 5-metiltetrahidrofolat sau 5-MTHF. Cercetările arată că la o parte bună din populaţie, deficienţele enzimelor genetice impiedică această conversie, lăsând mulţi oameni vulnerabili la niveluri scăzute de folat din sange şi mai mari decât e necesar de homocisteină.
Astel metilfolatul este implicat în:
- fortificarea sistemului cardiovascular
- funcţinarea sistemului digestiv
- susținerea sistemului nervos
- susținerea funcționării sistemului osos
Vitamina K2
Vitamina K este o vitamină liposolubilă de care corpul are nevoie pentru a aigura coagularea corectă a sângelui și pentru a asigura formarea oaselor.
Vitamina K se găsește în mod natural în două forme:
Vitamina K1, sau filochinonă, existentă în surse vegetale, având ca rol principal coagularea sângelui
Vitamina K2, sau menachinonă, existentă în alimente de origine animală sau produse fermentate, având beneficii asupra mai multor sisteme din corp: osos, cardiovascular, endocrin etc.
Astfel aportul de vitamina K2:
- poate îmbunătăţi sănătatea inimii, în general, reducând riscul de leziuni cardiovasculare
- asigură o densitate minerală osoasă sănătoasă prin procesul de carboxilare a osteocalcinei, o proteină care leagă calciul de oase
- ajută la prevenirea formării depozitelor de calciu, aceasta fiind cauza principală a apariţiei calculilor renali. Acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru alte organe, cum ar fi vezica biliară.
Vitamina B5 – Acidul pantotenic
Vitamina B5 cunoscută şi sub denumirea de acid pantotenic se găseşte, cel puţin în cantităţi mici, în aproape toate alimentele, acesta fiind şi motivul pentru care a primit această denumire (peste tot din grecescul pantou).
Vitamina B5 este o vitamină solubilă în apă care face parte din grupul de vitamine B. Prin faptul că descompune grăsimile şi carbohidraţii, ajută la producerea de energie pentru organism. De asemenea, menţine sănătatea pielii, părului, ochilor şi ficatului. Organismul are nevoie de vitamina B5 pentru a sintetiza şi metaboliza carbohidraţii, proteinele, grăsimile şi coenzima A.
La fel ca toate celelalte vitamine din complexul B, vitamina B5 are multe funcţii şi roluri importante. Mai exact, această vitamină:
- produce hormonii sexuali şi de stres
- transformă alimentele în glucozăp
- roduce globulele roşii din sange
- sintetizează colesterolul
Vitaminele B6
Piridoxina aparţine grupului vitaminelor B6, alături de piridoxamină şi piridoxal (toţi cei trei compuşi au nucleu piridinic). Toate cele trei forme se transformă în organism în piridoxal fosfat, care este principala formă activă biologic.
Piridoxal fosfatul intervine în principal in metabolismul aminoacizilor, având funcţie de coenzimă în peste 40 de reacţii biochimice, printre care: reacţii de decarboxilare, racemizări, reacţii interesând triptofanul, diferitţi tioaminoacizi şi hidroxiaminoacizi. Participă la formarea unor metaboliţi importanţi: acidul gama-aminobutiric, acidul 5,10- metilentetrahidrofolic, histamina, serotonina, dopamina, acidul delta-aminolevulinic, fiind implicat în funcţionarea normală a sistemului nervos, ficatului, pielii şi organelor hematopoietice.
Siliciul
Siliciul este unul dintre elementele de bază în construirea corpului nostru. Totuşi, Siliciul este adesea deficitar în organism. Toate ţesuturile elastice care intră în compoziţia oaselor, tendoanelor, ligamentelor, vaselor de sânge sunt constituite dintr-o adevărată matrice de Siliciu, de care sunt fixate apoi celelalte elemente. Ajută la menținerea și redobândirea sănătății și flexibilității articulațiilor, ajută la menținerea tinereții pielii, previne și combate osteoporoza.
Aportul de siliciu în organism:
- susține asimilarea normală a calciului;
- susține refacerea țesutului osos distrus, susține producția normală de colagen;
- contribuie la regenerarea țesuturilor conjunctive;
- facilitează refacerea tendoanelor;
- permite ameliorarea supleței tendoanelor, pe care le protejează în timpul efortului;
- contribuie la inhibarea proceselor degenerative la nivelul sistemului nervos și al articulațiilor;
- contribuie la menținerea sănătății vaselor de sânge;
- permite menținerea acidității normale la nivel gastric;
- rol benefic în intoxicaţiile cu aluminiu.







